im Spiegel der rumänischen Presse

 
  • rumänisches Wörterbuch 
  • rumänisch - deutsch
  • Inhalt / Cuprins
     
     

  • Reportage über Ştiuca im rumänischen Fernsehen (2).
  • Kanalisation und Kläranlage fertiggestellt.
  • Reportage über Ştiuca im rumänischen Fernsehen.
  • Pe strada... Hrezdac, din comuna Ştiuca
  • Pe prispa fericirii.
  • Tinereţe fără bătrâneţe într-o comună timişeană.
  • Zeci de loturi de case, la dispoziţia tinerilor din Ştiuca.
  • Un tânăr de 17 ani din Ştiuca a murit după ce s-a răsturnat cu tractorul în apă.
  • Lugoj Online: mehrere Berichte.
  • Comuna cu cea mai tânără populaţie din ţară se găseşte în Timiş. Află care este
  • Criza i-a lovit si pe cei care lucreaza in strainatate.
  • Conflict la graniţa dintre judeţele Timiş şi Caraş-Severin
  • O comună timişeană trăieşte din venitul... celor care pleacă
  • Europa din sihăstrie
  • Timişorenii trag la Ştiuca
  • Ucrainenii din Banat încearcă să păstreze tradiţia
  • Biroul parlamentar… de acasă
  • Patru localităţi timişene rămân fără secretari
  • Drumul care se termină
  • În plină criză, la Ştiuca  se construiesc zeci de case
  • Ştiuca, localitatea cea mai tânără din judet
  • Dublu eveniment, la Ştiuca
  • Comuna Ştiuca  are primărie modernă
  • Ştiuca, o comună care nu doarme în umbra oraşului
  • Satul tinerilor
  • Ultimii migratori din Banat
  • S-a înecat in timp ce păzea vitele
  • Poluare gravă la Ştiuca
  • La piaţă, ca la şcoală
  • Descoperire macabră
  • Primarul şi şcoala

  •  

     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

    O comună timişeană trăieşte din venitul... celor care pleacă 14.07.2010
    Renaşterea bănăţeană

    Puţini mai sunt cei care-şi amintesc că în comuna Ştiuca, de la sud de municipiul Lugoj, a funcţionat, până la intrarea ţării noastre în NATO, unul dintre cele mai mari poligoane militare din vestul României. De altfel, prin parteneriatul cu poligonul similar din localitatea maghiară Hodmezovasarhely, poligonul şi-a adus, la jumătatea anilor 90, contribuţia sa deloc neglijabilă la "foaia de parcurs" a intrării noastre în Alianţa Nord-Atlantică - şi, după ce şi-a încheiat această misiune, s-a "predat" autorităţilor civile, o parte din cele 830 de hectare pe care se întindea fiind transferate din custodia Ministerului Apărării Naţionale în cea a comunităţii locale. Pentru comuna Ştiuca, achiziţia - ca şi poligonul altădată, în care exerciţiile sunt încă la ordinea zilei, cele mai recente petrecându-se în perioada 21 - 25 iunie - a fost una de bun augur, aşezarea, veche de mai bine de jumătate de mileniu, trăind astăzi cea mai înfloritoare epocă din istoria sa.

    O comunitate mereu reinventată
    Două lucruri au atras atenţia, în ultima vreme, asupra acestei comune: media de vârstă a locuitorilor săi, situată (uluitor pentru zona bănăţeană) în jurul valorii de 29 de ani şi, respectiv, destinul comunităţii germane care a populat aşezarea pe vremea când aceasta purta numele de Ebendorf. Instalată în zonă abia în anul 1785, în ultimul val al colonizărilor şvăbeşti din Banat, iar astăzi dispărută cu totul, comunitatea germană a reprezentat doar una din paginile unei istorii mult mai vechi şi mai zbuciumate, ale cărui începuturi nu se mai cunosc cu rigoare. Localitatea apare pentru prima oară menţionată în documente sub o denumire care trimite la cea actuală - Terra Stukath -, care indica un sat părăsit de locuitorii săi, fără îndoială, în condiţiile create de ocuparea turcească a Banatului cu două generaţii mai devreme. Cât timp va fi existat satul părăsit şi ce s-a întâmplat cu locuitorii săi, documentul nu ne spune, dar putem deduce că este vorba de secole şi că oamenii locului şi-au găsit adăpost în districtul medieval românesc, puternic apărat, al Lugojului: acestuia (mai exact, cetăţii dependente de la Jdioara) îi erau subordonate şi cele două sate vecine, care ţin de actuala comună Ştiuca, Dragomireşti şi Oloşag, ambele datând de dinainte de anul 1439. După ocupaţia otomană, devastatoare mai ales la începutul şi sfârşitul ei, sosirea şvabilor a putut trece drept o renaştere a localităţii - care, lucru cu tâlc, continua să fie cunoscută şi sub o denumire autohtonă, paralelă celei germane de Ebendorf: Dâmboviţa. De fapt, noii colonişti erau germani doar după stăpâni (unul dintre urmaşii acestora, baronul Bruckenthal, fiind şi ctitorul din 1810 al bisericii romano-catolice), altminteri ei fiind aduşi şi din Franţa, Croaţia, Ungaria, Italia sau Polonia.

    Un ritm de construcţii fără egal
    După cel de-al Doilea Război Mondial, comunitatea şvăbească s-a risipit, cei care au scăpat de deportarea în "însorita Siberie" alegând să plece în Germania liberă, iar locul lor a fost luat, treptat, după 1966, de populaţia de origine ucraineană strămutată aici din Maramureş. Deprinşi cu munca grea, noii colonişti s-au adaptat locului, şi-au întemeiat alături de români familii (ori şi le-au lărgit pe cele deja avute, mai mult de jumătate din familiile comunei Ştiuca având acum între cinci şi 14 membri) şi, când au avut posibilitatea să ia calea Europei, au făcut-o fără să stea prea mult pe gânduri. Deşi pe cei mai mulţi dintre ei nu-i leagă de Ştiuca decât unul sau două decenii de şedere, noii săi locuitori o consideră totuşi singurul loc de pe continent căruia pot să-i spună "acasă", aşa explicându-se de ce, chiar dacă n-au mai trecut cu anii pe aici, decât, cel mult ca să-şi ia şi copiii cu ei în pribegie, cei plecaţi aici îşi trimit agoniseala, cu care-şi ridică în sat case noi, spun ei, pentru vremea când îi va ajunge bătrâneţea şi se vor întoarce. Din acest motiv, dar şi datorită faptului că o parte dintre lugojenii mai înstăriţi (municipiul e la doar patru kilometri de Oloşag şi alţi cinci de Ştiuca) îşi fac, la rândul lor, case de weekend în satele din sudul oraşului, fondul locativ al comunei s-a înnoit, numai în ultimul deceniu, în proporţie de o treime până la jumătate.

    Drumurile sunt, încă, o problemă
    S-au format, ne confirmă şi secretarul comunal Marin Dincă, două noi cartiere în localitatea Ştiuca şi un altul la Oloşag, fenomenul fiind susţinut cu entuziasm de autorităţile locale, care au adoptat planuri de urbanism zonal de extindere în toate localităţile administrate. Dar dezvoltarea aşezării nu este lăsată doar pe seama elanului constructiv al cetăţenilor. Instituţiile comunei, începând cu primăria (care şi-a "tras" în 2007 o clădire cu etaj, cu 400 metri pătraţi de birouri, finalizată în şase luni printr-un proiect de 350 de mii de lei), au beneficiat de sedii noi sau radical renovate, toate satele (mai puţin Zgribeştiul, intrat şi el în faza de şantier) beneficiază de reţele noi de apă, chiar şi o parte a drumurilor comunale, sector încă în suferinţă, au fost asfaltate sau pregătite pentru această operaţiune. "Sunt deja asfaltate tronsoanele dintre Ştiuca şi Dragomireşti, respectiv, Ştiuca şi Oloşag", ne precizează secretarul Marin Dincă, adăugând că lucrările au fost suportate de la bugetul local şi că, în ceea ce priveşte DJ 584 A, dintre Ştiuca şi Găvojdia, există promisiuni ferme că va fi finanţat de Consiliul Judeţean Timiş - această rută, care este fostul drum comercial dintre Lugoj şi Reşiţa, prin Fârliug, mai având nevoie, pentru a fi redeschisă, de doar doi kilometri de asfalt, distanţă care include însă lucrări mai ample de consolidare şi trei podeţe.

    Articol scris de Laurenţiu Nistorescu şi Ofelia Herghelegiu
    Autor: Renaşterea bănăţeană / renasterea@renasterea.ro
    http://www.renasterea.ro/stiri-banat/actualitate/o-comuna-timiseana-traieste-din-venitul-celor-care-pleaca.html
     
     

    Europa din sihăstrie 12.07.2010
    Renaşterea bănăţeană

    Ca să ajungi la Zgribeşti, sat situat la limita dintre judeţele bănăţene Timiş şi Caraş-Severin, trebuie să parcurgi, pe drumul judeţean 584, încă patru kilometri după ce ai atins centrul de comună Ştiuca, spre comuna de peste deal Zorlenţu Mare. La pas, pe dealurile din sudul Lugojului, distanţa aceasta pare cel puţin dublă, asta dacă nu te fură peisajul luxuriant vara şi toamna, aproape sacru iarna, când zăpada se păstrează măcar câteva zile peste aceste locuri. Satul este şi nu este asemănător celorlalte localităţi rurale din zona de deal-munte a Banatului, româneşti ori de altă etnie - unul dintre lucrurile, esenţiale, care fac diferenţa fiind monumentala biserică circulară locală, cu hramul "Cuviosul Chiriac Sihastrul", prea puţin încadrabilă în stilul tradiţional, dar deloc ostentativă, care domină aşezarea de pe o înălţime strategică. Mai bine de trei sferturi din localnici sunt enoriaşii parohiei care se închină aici, sub păstorirea preotului Dimitrie Cornea. Printre aceştia se numără şi Cornelia Mezin, acum de 61 de ani, născută chiar în sat, care n-a avut niciodată dorul de a pleca în altă parte - şi cu atât mai puţin îl are acum, când bătrâneţea şi grija pentru mama bolnavă o ţin lângă casă. Greul bătrâneţii le este alinat, din când în când, tot de-un bătrân: fratele doamnei Cornelia, care le mai vizitează pe cele două femei, venind din Lugoj, unde s-a aşezat cu decenii în urmă.

    Bătrâneţea, haină grea şi pentru sat
    Asemenea familiei Mezin, o mare parte a populaţiei Zgribeştiului este îmbătrânită, iar sentimentul că aşezarea va ajunge în curând una de sihaştri, precum sugerează patronul spiritual local, le-a fost accentuat localnicilor o dată cu decizia de desfiinţare a şcolii locale. Ca la noi, clădirea şcolii ce va fi închisă în toamnă a fost renovată cu doar un an în urmă, cu bani serioşi şi muncă pe măsură. Pentru copii, ce-i drept puţini la număr, că la bătrâneţe nu le prea mai arde oamenilor să schimbe scutece şi să încălzească biberoane, se va asigura transportul la şcoala din centrul comunal, dar pentru şcoala sătească însăşi - tot ce mai e de făcut e ca autorităţile locale să asigure conservarea, sperând ca, nu peste mulţi ani, să fie din nou deschisă. "Din păcate am ajuns în această situaţie din cauză că mulţi dintre săteni sunt plecaţi în alte ţări, la muncă, şi încet, încet, şi-au luat şi copiii cu ei. În felul acesta, era inutil să mai plătim o învăţătoare pentru mai puţin de zece copii. Clădirea o vom păstra cu aceeaşi destinaţie. Dar, o dată ceva închis... e greu să mai redeschizi", recunoaşte secretarul comunal Marian Dincă.

    Administraţia locală pariază pe viitor. Dar tinerii?
    Aleşii comunei Ştiuca, pariază, totuşi, pe faptul că satul Zgribeşti, ca şi celelalte localităţi componente ale comunei, vor avea un viitor. Musai mai bun. Iar oamenii ştiu că, pentru asta, trebuie să facă ei înşişi ceva, înainte de a fi prea târziu. Printre măsurile luate deja de administraţia locală se numără şi introducerea apei curente în sat, investiţia în cei aproape şase kilometri de reţea (începută chiar în primăvara asta şi programată să se finalizeze în septembrie) ridicându-se la 1,1 milioane de lei. Anterior, străzile din sat au fost pietruite, devenind circulabile pe orice anotimp (fapt de mare preţ la deal), iar şanţurile de canalizare deschisă au fost săpate tot din grija primăriei, care a ţinut cont de faptul că, la vârsta senectuţii, nu le stă oamenilor bine cu hârleţul în mână pe uliţă. Cu tinerii, însă, care au aflat pe pielea lor că nici viitorul nu mai e ce-a fost, situaţia e mai complicată. Dumitru Bohar, spre exemplu, un recent locuitor al Zgribeştiului (în care s-a mutat de câţiva ani cu familia, venind tocmai din satul maramureşean Poienile de Sub Munte, cu o haltă în Zarand), ştie, la cei 25 de ani ai săi, un singur lucru cu certitudine: că trebuie să muncească. O face, de altfel, spre lauda sa, încă de la 14 ani, iniţial ca zilier, iar acum ca angajat al unei firme lugoejene de prelucrate a lemnului. Dacă va rămâne în sat sau îşi va încerca norocul pe alte meleaguri (aproape sigur dincolo de hotare), tânărul nu-şi poate răspunde sieşi la acest moment: "O să mai văd după ce mă căsătoresc", ne răspunde cu un tâlc pe care omul cu rădăcini la ţară îl înţelege imediat.

    Un sat pe care von Metternich, biruitorul lui Napoleon, nu l-a putut păstra
    Până în anul 1968, când s-a făcut ultima reformă administrativ-teritorială a ţării, localitatea timişeană Zgribeşti, în prezent aparţinătoare de comuna Ştiuca, era o comună de sine stătătoare, căreia îi mai erau arondate satele Sălbăgel, Zorile şi Zorlincior, ultimele două aflate acum în judeţul învecinat Caraş-Severin. Motivul degradării administrative l-a constituit, ca în atâtea alte cazuri, depopularea. În prezent, satul mai numără, totuşi, aproape 300 de locuitori, ceea ce-l situează în prima treime a ierarhiei demografice a satelor timişene, dar este puţin în raport cu populaţia de aproape o mie de suflete, din prima jumătate a secolului XX, când era suficient de însemnat pentru a avea propriul oficiu poştal, distinct de cel al plasei Sacu, în care era încadrat. Prestigiul istoric al localităţii este invers proporţional cu dimensiunile sale de astăzi: vatra satului a fost locuită încă din epoca pietrei (dovadă stând uneltele de silex descoperite aici), iar continuitatea de locuire a zonei în epoca daco-romană şi a marilor migraţii a lăsat urme numeroase, chiar dacă nespectaculoase. În documentele scrise, aşezarea apare abia din anul 1584, puţin după trecerea principatului Transilvaniei sub suzeranitate otomană (ceea ce confirmă că satul funcţiona pe aceeaşi vatră cu cel puţin un secol mai devreme), fiind menţionat într-un proces avut de proprietarul local Ioan Zgriba. Locuit neîntrerupt de români ortodocşi, Zgribeştiul a fost donat de către curtea imperială vieneză, în 1815, prinţului von Metternich, însă acesta îl va retroceda statului peste scurtă vreme: înfrângerea lui Napoleon Bonaparte s-a dovedit mai uşor de înfăptuit decât supunerea unui sat bănăţean liber. Va rămâne această performanţă doar o pagină de istorie?
     
     

    Articol scris de Laurenţiu Nistorescu şi Ofelia Herghelegiu
    Autor: Renaşterea bănăţeană / renasterea@renasterea.ro
     

    Timişorenii trag la Ştiuca 6.07.2010
    Renaşterea bănăţeană

    Se construieşte tot mai puţin, preţurile terenurilor au scăzut considerabil, iar multe din construcţiile începute nu au mai fost finalizate. Este realitatea care poate fi întâlnită, în această perioadă, în majoritatea localităţilor timişene. Comuna Ştiuca poate fi considerată excepţia de la regulă. Aici aproape că nu mai există palmă de teren pe care să nu se fi construit ceva. Chiar dacă majoritatea tinerilor din comună au plecat în ţări străine pentru a-şi face viaţa mai uşoară, continuă să-şi construiască case pentru momentul în care se vor întoarce în comuna de baştină.

    Încă de la intrarea în localitate se observă, de o parte şi de alta a drumului, cartiere de case noi. Pe măsură ce înaintezi în localitate constaţi că aproape că nu există stradă unde să nu vezi construcţii noi. Situaţia este valabilă şi în satele aparţinătoare. "Am dat parcele pentru tinerii de până la 35 de ani ca să-şi construiască locuinţe. Jumătate din fondul de locuinţe a fost cosntruit în ultimul deceniu. Mulţi oameni sunt plecaţi, şi-au luat şi copiii cu ei, dar faptul că se gândesc să-şi ridice case arată că doresc să se întoarcă. Şi când o vor face, doresc să aibă casa lor", ne-a spus Marian Dincă, secretarul Primăriei Ştiuca.

    De altfel, în ultimii doi ani, comuna a devenit atrăgătoare şi pentru orăşenii care doresc să se retragă departe de tumultul oraşului şi aleg această comună pentru a-şi construi case. Deja, în satul Oloşag, a fost ridicat un nou cartier de locuinţe ale orăşenilor care îşi doresc case de vacanţăss sau un loc unde să se retragă la bătrâneţe. "Oamenii construiesc, este foarte clar şi foarte bine. Aspectul comunei se schimbă şi, în plus, este sigur că cei care au plecat în ţări străine îşi doresc să revină, la un moment dat, şi arată că nu muncesc doar pentru un trai mai bun de moment", a mai spus secretarul din Ştiuca.

    Autor: Ofelia Herghelegiu / ofelia.herghelegiu@renasterea.ro
    http://www.renasterea.ro/stiri-banat/social/timisorenii-trag-la-stiuca.html
     

    Ucrainenii din Banat încearcă să păstreze tradiţia 1.10.2009
    Renaşterea bănăţeană
     

    Comuna timişeană care, în ultimii ani, găzduieşte faza judeţeană a concursului "Olimpiada" la limba ucraineană încearcă să păstreze tradiţia şi limba maternă. Deşi adulţii depun eforturi pentru păstrarea identităţii etnice, tot mai puţini tineri se arată interesaţi de a cunoaşte ucraineana. Aproape douăzeci la sută din elevii din Ştiuca şi Dragomireşti nu vor să aibă o disciplină în plus în programa şcolară. "În cele două sate, aproape toţi copiii sunt ucraineni, însă nu toţi frecventează cursurile de limbă maternă. Cei mici nu vorbesc ucraineana nici acasă. Acum 20 de ani, era invers, elevii învăţând la şcoală să vorbească româna. Am avut în acea perioadă şi o elevă de etnie română care a învăţat graiul nostru", ne-a declarat învăţătorul Nicolae Benzar, directorul unităţilor de învăţământ din comună.

    În ciuda interesului tot mai scăzut al tinerilor, atât la grădiniţă, cât şi la şcoală sunt prevăzute ore de limba maternă. "La două grupe de la grădiniţa din Ştiuca şi la secţia din Dragomireşti ar trebui să se vorbească doar ucraineană, însă se foloseşte şi româna. La clasele I-VIII, sunt prevăzute trei ore pe săptămână la limba maternă, susţinute de doi profesori, o persoană calificată şi una necalificată. Am avut în fiecare an reprezentanţi la Olimpiadă, ajungând chiar şi la faza naţională", a completat directorul Nicolae Benzar. Din cei circa 400 de preşcolari şi şcolari din Ştiuca, doar zece nu sunt etnici ucraineni.

    Viaţa ucraineană, strânsă la bibliotecă

    În încercarea de a conserva cât mai bine tradiţiile şi obiceiurile ucrainenilor, autorităţile locale, împreună cu dascălii şcolii din localitate, au înfiinţat un mic muzeu. Până când acesta va avea propriul spaţiu, i-au fost alocate două camere din sediul bibliotecii comunale. Aici pot fi văzute obiecte vechi de ţesut folosite de femeile ucrainene dar şi obiecte de îmbrăcăminte din cele mai vechi timpuri. La geamuri au fost prinse două dintre cele mai reprezentative ştergare care, cu ani în urmă, nu lipseau din casa nici unui ucrainean. Autorităţile locale intenţionează să mărească zestrea muzeului şi cu obiecte de îmbrăcăminte, mai ales costume populare, care sunt atât de deosebite.

    Muzeul de acasă

    Afia Buciuta  este cea mai cunoscută ucraineancă din zonă. Pasionată de tot ce înseamnă tradiţie a minorităţii din care face parte, femeia a strâns, de-a lungul vieţii, zeci de costume populare şi tot felul de obiecte cu care intenţionează să deschidă singură un muzeu. Venită din Maramureş de 20 de ani, Afia s-a stabilit cu familia la Ştiuca. Dar chiar dacă a lăsat locurile natale, nu a acceptat ca tradiţiile ucrainene să se piardă şi le conservă cum ştie ea mai bine. "Mi-a plăcut întotdeauna arta. Am o pasiune pentru aşa ceva. Toate costumele şi obiectele pe care le am au aparţinut părinţilor şi bunicilor mei. Cu costumele mele au îmbrăcat copiii de la şcoală şi am organizat un ritual de nuntă, pe care l-am filmat pentru a putea fi prezentat şi celor mai tineri", ne spune femeia. În micul muzeu de acasă, Afia a strâns peste zece costume populare pentru fete şi tot atâtea pentru băieţi. Cele mai vechi obiecte ale colecţiei sunt un batic cu ciucuri care are peste 100 de ani şi un fluier, moştenit de la bunicul ei, cu o vechime de 130 de ani.

    Afia este de un real ajutor şi pentru una dintre învăţătoarele şcolii din Dragomireşti. Îi place să lucreze cu copiii şi să-i înveţe jocul ucrainean, deşi susţine că, în ultimul timp, copiii nu mai dansează dansurile tradiţionale: "Mi-aş dori să fiu ajutată mai mult de cei care pot. E bine să ieşim în faţă la tot felul de manifestări care se organizează la nivel judeţean, pentru că numai aşa vom fi luaţi în seamă. E păcat să se piardă ce avem. Trebuie ca şi cei mai tineri să ştie de tradiţiile înaintaşilor lor". Afia Buciuta nu este doar o colecţionară de frumos, ci ea însăşi creează frumosul. De copil a învăţat să lucreze la războiul de ţesut, obicei pe care l-a păstrat chiar şi după ce s-a stabilit în Banat. Cunoscătoare într-ale ţesutului, Afia povesteşte că este nevoie de multă muncă şi migală pentru confecţionarea unui costum popular. Când mai are timp, cu plăcere Afia se aşază la războiul de ţesut şi lucrează, alături de fiica ei care se pare că îi calcă pe urme mamei în ceea ce priveşte pasiunea pentru artă. "Cu obiectele pe care le am eu, cu siguranţă că voi deschide singură un muzeu. E păcat să nu le vadă lumea, însă de dat nu le dau. Aparţin familiei mele, şi cât voi trăi eu nu le voi da", este decisă Afia Buciuta.

    DANA ISTRAT
    OFELIA HERGHELEGIU
    Autor: admin / renasterea@renasterea.ro
    http://www.renasterea.ro/stiri-banat/social/ucrainenii-din-banat-incearca-sa-pastreze-traditia.html
     
     

    Biroul parlamentar… de acasa  28.07.2009
    Agenda

    Nu-i nici deputat, nici senator, dar are propriul birou parlamentar. Este vorba despre Vasile Busu, unul dintre consilieri locali al comunei Stiuca. Acesta a pus la dispozitia deputatilor si senatorilor, din judetul Timis, indiferent de culoarea politica, o incapere din casa lui.
    Aici, parlamentarii pot veni si pot discuta cu cetatenii localitatii despre problemele cu care acestia se confrunta.
    Camera cu pricina destul de mica, dar dotata cu telefon, cu un calculator, un fax si o imprimanta. Toate acestea pe cheltuiala consilierului local.
    Pana acum insa prea putini alesi ai judetului i-au trecut pragul. „Pana acum a fost o singura data, la inaugurare, deputatul Dorel Covaci, de la PSD. Eu am anuntat consilierii locali din Stiuca si conducerea primariei de acest cabinet. Mai mult, deputatul Dorel Covaci a anuntat chiar si in plenul Parlamentului despre existenta acestui cabinet. M-am gandit ca daca ei nu vin, sa invit eu parlamentarii. Poate ca in acest fel se rezolva problemele locuitorilor din comuna noastra”, a declarat Vasile Busu.
    Ideea deschiderii unui astfel de cabinet i-a venit dupa ce a participat, la Bucuresti, la o sedinta de partid, el fiind membru al Partidului Conservator. „M-am gandit ca in acest fel pot ajuta locuitorii din Stiuca. Am avut atunci o discutie cu fostul deputat Stefan Glavan si i-a placut si lui ideea mea. Asa m-am decis sa deschid biroul parlamentar pentru toti parlamentarii, indiferent de culoarea lor politica”, a declarat Vasile Busu. Pana acum, pragul biroului a fost trecut de vreo 10 cetateni, majoritatea ridicand probleme de fond funciar, dar locuitorii din Stiuca mai au si alt gen de probleme. Intre timp asteapta ca pe la cabinetul lor parlamentar sa mai treaca si alti deputati si senatori.

    Liliana Iedu
    Drumul care se termina 6.04.2009
    24 de ore - Cotidianul de vest

    TIMIS, CARAS-SEVERIN. Locuitorii din zona Lugojului vor putea circula înspre Resita si pe un alt traseu decât cel prin V.V. Delamarina, Caransebes sau Buzias. Acesta va putea deveni accesibil si prin comuna Stiuca. Doar 1,3 kilometri de drum mai au de asfaltat edilii din Stiuca, pentru a moderniza integral drumul Lugoj - Stiuca - Dragomiresti - Scaius. La finele anului trecut, s-au primit trei milioane de lei pentru turnarea covorului asfaltic pe 4,3 kilometri, de la Stiuca pâna la Dragomiresti, iar în prezent se asteapta înca 1,3 milioane de lei pentru finalizarea proiectului. „Este o lucrare destul de dificila, deoarece vor trebui construite si trei podete. Vom încerca sa o finalizam în acest an. Este o varianta pe care o pot accesa toti locuitorii din zona pentru a merge la Resita“, declara Vasile Bejera, primarul comunei Stiuca. Investitiile în localitatile din comuna nu se opresc aici. ÃŽn imediata vecinatate a scolii din centrul de comuna se afla în lucru o sala de sport, în suprafata de 27/17 metri, care este finantata de Ministerul Lucrarilor Publice, cu 1,1 milioane de lei. Lucrarea are termen de finalizare 12 luni. „Sala va fi folosita, în special, de elevii scolii, dar când nu sunt cursuri, de ea vor beneficia si restul tinerilor din comuna“, mai spunea edilul sef. Pe lânga sala de sport, reprezentantii administratiei locale au înaintat spre autorizare Consiliului Judetean Timis si documentatia care vizeaza introducerea retelei de apa pe o lungime de sapte kilometri în Zgribesti, cu o valoare de 1,7 milioane de lei. ÃŽn plus, tot anul acesta, printr-un proiect integrat de 3,5 milioane de euro se doreste realizarea canalizarii în Stiuca, pe o lungime de 6 kilometri, asfaltarea strazilor în cele patru localitati pe o lungime de 20 de kilometri si dotarea caminelor culturale cu logistica necesara.

    Lucian Nicolau
    ÃŽn plina criza, la Stiuca se construiesc zeci de case 24.03.2009
    http://www.redesteptarea.ro

    Localnicii plecati în strainatate nu se opresc din constructia de locuinte chiar daca în tara proiectele imobiliare s-au blocat.
    Stiuca este una dintre comunele din Timis care a cunoscut o dezvoltare continua în ultimii ani. S-au ridicat scoli, gradinite si camine culturale, s-au asfaltat drumuri si multe altele. ÃŽn plus, majoritatea locuitorilor, multi veniti din alte locuri în casele cumparate de la svabi, au început sa-si refaca gospodariile si sa-si construiasca altele noi, astfel ca la sfârsitul acestui an se estimeaza ca la Stiuca si Olosag vor fi peste 150 de locuinte noi. ÃŽn ”Cartierul italian”, nume preluat de la locuitorii care au muncit în Italia si si-au ridicat case la marginea satului înspre Gavojdia, exista în prezent aproape 35 de case construite. Alte 15 au deja fundatia turnata. ”ÃŽn acea zona am suplimentat Planul Urbanistic Zonal cu înca 24 de loturi si estimam ca pâna la sfârsitul anului sa existe înca 15 case finalizate. Doar anul trecut am dat 30 de autorizatii de constructie”, declara primarul Vasile Bejera.
    Veniturile, investite în locuinte
    Problemele economice care afecteaza întreaga lume, par sa nu fi ajuns si la Stiuca, unde si în prezent oamenii muncesc la constructiile lor. ”La Stiuca nu este criza. Oamenii muncesc, câstig? bine si reinvestesc banii în locuinte. Cei mai multi lucreaza în tara”, spunea edilul sef. Administratia locala prevede ca în ”Cartierul italian” vor exista în anii viitori peste 80 de case, în timp ce alte 20 vor fi construite pe alte terenuri din sat, iar la Olosag  vor mai fi 65. ”Pe loturile cumparate în trecut prin licitatie, au fost construite deja trei imobile. Apreciem ca si în 2009 vor fi construite cel putin 15 case. Zona e buna si intentionam ca în acest an sa mai facem 36 de lotizari la Olosag”, mai spune Vasile Bejera. Investitii în locuinte au loc si pe raza satelor Dragomiresti si Zgribesti, care aparsin tot de comuna Stiuca.
     

    Dumitru Toma
    Stiuca, localitatea cea mai tânara din judet / Din calculul primarului, media de vârsta este de 32,5 ani 24.06.2008

    Sursa: http://www.renasterea.ro
    Aparut in: 2008-03-09 17:51:28
    Scris de: oprisor.dumitru@renasterea.ro
     

    Acum, în comuna, din etnia germana, cândva majoritara, au mai ramas doar cinci germani. „Persoane, nu familii", se acentueaza. ÃŽncape mult dramatism într-o astfel de transformare. Mutatile produse au fost resimtite, în numai câtiva ani, acut. Altfel, în prezent, localitatea are o lumina aparte, se observa cu usurinta un plus de chiverniseala – tot de la nemti ramasa – sunt remarcabile ulitele, largi, drepte, bine întretinute, ce strabat, des, satul. Primaria are sediu nou, caminul, asezat peste drum, este renovat, scoala, aflata în imediata apropiere, careia i s-a mai adaugat, recent, un corp, împlineste sentimentul de durabil. Ar mai fi de observat si curatenia, spre deosebire de alte asezari rurale. Nu se mai aude vorbind germana la Stiuca, predomina ucrainienii, cam 70 la suta din populatie, care înseamna 1804 de sulfete. Primii ucraineni au venit în localitate în anul 1967. Merita mentionate numele întâilor sositi, Mihai Beuca, Luca Miculaiciuc, Mihai Benzar. Daca informata este exacta, doar ultimul mai este în viata. Ucrainenii, oameni deciti, unit, determinati în activittaile lor au, în generale, copii mai multi. Chiar si pe coriodoarele scolii se disting, blonzi-aurii si cu ochii albastri. La Stiuca, mai mult în centrul de comuna, se construieste, se refac casele, se observa o pornire pozitiva, se vede ca e un loc unde omul sta bine asezat. Banii vin de la cei care muncesc în strainatate, mai bine de 300 de sateni. „Unii sunt plecati cu familie cu tot, zice primarul, Vasile Bejera, sunt foarte priceputi în constructii. Un lucru bun, o parte se reîntorc acasa, fiind atât de priceputi, sunt bine platiti si în tara". Ucrainenii de aici au împânzit trei tari, Italia, Spania si Portugalia. Dar construiesc si pentru ei, consiliul local a alocat 42 de parcele tinerilor, unde se contureaza un adevarat cartier. Anul trecut s-au eliberat 24 de autorizatii de constructii, anul acesta, pâna de curând, alte doua. Se va construi, cu siguranta, în viitorii ani, mult. Sunt cerinte. Stiuca este comuna cu media de vÃ¥rsta cea mai scazuta din judetul Timis, se situeaza, la nivel de comuna, undeva la 32,5 ani. Iar numai în Stiuca, media este de 27, 4 ani. Cifrele confirma amanuntul, la gradinita din centrul de comuna sunt 70 de copii, iar în toate gradinitele din localitate sunt 140 de copii. Mai adaugati 800 de adolescenti, ajunsi la 20 de ani, alti 200 cu vârsta cuprinsa între 7 s 14 ani. Este de urmarit, în primii ani ce vin, evolutia acestei comune. Are vâna, cum se spune, si mai are, o dovedeste întregul, cu tot ceea ce presupune o comunitate si o adminsitratie cu ambitii si cu planuri mari.
     
     

    Dublu eveniment, la Stiuca18.01.2008
    Timisoara online  04 Aug 2007

    Comunitatea ucraineana din localitatea Stiuca a sarbatorit, în urma cu doua zile, un dublu eveniment: praznuirea hramului Bisericii Ortodoxe Ucrainene "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" si inaugurarea sediului organizatiei locale a Uniunii Ucrainenilor din România. Manifestarile au debutat cu o Sfânta Liturghie, oficiatade un sobor de preoti, în frunte cu P.On. Ilie Albiciuc, protopopul ortodox ucrainean de Lugoj, si preotul paroh Ioan Holovciuc, raspunsurile liturgice fiind date de corul bisericii protopopiale din Lugoj, condus de Savana Albiciuc. În cadrul ceremoniei religioase a fost binecuvântata si pictura bisericii. La sarbatoarea comunitatii ucrainene din Stiuca a fost prezent si Stefan Buciuta, deputat în Parlamentul României din partea Uniunii Ucrainenilor, care a si taiat panglica inaugurala al noului sediu al Uniunii din localitate, situat chiar în imobilul care gazduieste Caminul Cultural si Biblioteca Comunala. De asemenea, au fost prezenti Gheorghe Hleba si Gheorghe Liber, presedintii Uniunii Ucrainenilor din judetul Timis, respectiv Caras-Severin, Daniel Ohler, parinte evanghelic stabilit la Karlsruhe (Germania), preoti si credinciosi din Protopopiatul Ortodox Ucrainean de Lugoj.

    Toni Boldureanu

     

    Comuna Stiuca are primarie moderna. 12.07.2007
    Timisoara online 23 Iunie 2007

    În prezenta prefectului Ovidiu Draganescu si a altor oficialitati locale si judetene, joi dupa-amiaza, în comuna Stiuca a fost inaugurat noul sediu al primariei. Investitia, în valoare de circa 400.000 de lei (din care jumatate de la CJT), este situata în imediata apropiere a noii scoli din comuna si a caminului cultural, care a fost renovat. "Este o investitie care ne bucura si care a fost realizata cu bani din localitate. Stiuca este o comuna care ne-a obisnuit cu investitii mari, iar aceste eforturi trebuie apreciate si, de aceea, trebuie sa fim alaturi de primarii care se descurca si care sunt un exemplu pentru alti primari", a declarat prefectul Ovidiu Draganescu. Noul sediu al primariei - o cladire cu etaj, cu o suprafata de circa 400 de metri patrati, cu birouri si sala de consiliu - a fost realizat în doar sase luni si prin "forte proprii". "Totul este posibil daca stii bine sa-ti dramuiesti fiecare leu si sa-ti pui la punct bugetul si toate investitiile de pe teritoriul comunei, în functie de prioritati. Noi nu am început cu primaria. Am început si am construit o scoala moderna, am pus drumurile la punct, am facut o retea de apa în localitatea Dragomiresti, am modernizat toate scolile din comuna si, doar dupa aceea, am zis sa facem si o primarie", ne-a declarat, multumit de realizari, primarul Vasile Bejera. Investitiile în comuna timiseana în care locuieste o importanta comunitate de etnici ucraineni, nu se vor opri aici. "Am obtinut o cofinantare de 250.000 de lei de la Ministerul Educatiei, pentru scoala din Dragomiresti, avem un proiect tehnic pentru construirea unei gradinite, pentru care avem alocata suma de 100.000 de lei tot de la minister si avem documentatia depusa în vederea alocarii sumelor, în valoare de 3,2 milioane de lei, pentru executarea canalizarii în Stiuca, iar anul viitor dorim sa realizam o retea de apa în localitatea Olosag", a precizat primarul Vasile Bejera.

    Toni Boldureanu
    Stiuca, o comuna care nu doarme în umbra orasului. 29.06.2007

    www.renasterea.ro20.06.2007
    Scris de: nistorescu.laurentiu@renasterea.ro

    Orasele, cele mari îndeosebi, au proprietatea de a absorbi resursele umane si economice ale spatiului rural înconjurator, cu aceeasi energie si, uneori, cu aceeasi finalitate cu care o supernova înghite astrele dimprejur. Fenomenul concentrarii urbane a caracterizat, pretutindeni, societatea indstrialista – cea în care am patruns si noi de un deceniu încoace, numita post-industrialista pentru ca nimeni nu stie, deocamdata cel putin, încotro duce, are alte planuri cu relatia oras-sat. La Timisoara, bunaoara, dupa doua secole de dezvoltare pe seama bazinului rural propriu, acesta a fost epuizat, metropla fiind nevoita sa-si caute forta de munca ieftina, dar piata primara de desfacere în alte zari, în vreme ce satele învecinate, "adulmecând" perspectiva de a deveni simple diviziuni urbane, se lupta sa-si asigure conditii de locuire mai bune decât cartierele vechi, eventual la pachet cu pastrarea unei oarecari autonomii administrative. Dimpotriva, Lugojul, celalalt municipiu timisean, surprins de dramaticele transformari social-economice ale cumpenei dintre mileniile II si II, undeva la jumatatea drumului, nu pare sa ameninte în vreun fel, pentru cel putin doua generatii de aici încolo, evolutia de sine statatoare a comunitatilor rurale învecinate – circa douazeci de sate mici si mijlocii, grupate în patru comune, pentru care orasul nu a fost si nu este nici acum capat de drum, ci doar o escala dintre mai multe posibile.
    Spre deosebire de comunele Costeiu si Gavojdia, ale caror centre administrative strajuiesc intrarea si iesirea din municipiu pe ditamai drumul european, dar si pe calea ferata ce leaga vestul tarii de Capitala si, ca m̢ine-poim̢ne, pe autostrada similara, cele zece Рunsprezece sate ale comunelor Victor Vlad Delamarina si Stiuca sunt pozitionate ̨n dealurile relativ ̨mpadurite de la sud de Lugoj, ca o "rezerva strategica" ferita de vederea si (ne)̨ntelegerea calatorului grabit. Spunem "zece-unsprezece", pentru ca este greu de spus daca Pini, colonia din coasta Satului Mic, este un catun de sine statator ori doar un p̢lc de case, ratacit de vatra satului propriu-zis. Ceea ce caracterizeaza toate aceste asezari (dintre care doar doua Stiuca si Pietroasa Mare, depasesc 500 de locuitori, fara sa atinga mia) este faptul ca legaturile dintre ele si centrele de comuna se fac, cel mai adesea, prin traversarea orasului - iar aceasta aparent simpla potriveala topografica ̨ti spune cuv̢ntul deopotriva ̨n evolutia istorica a localitatii ̨n cauza si a fiecaruia dintre locuitorii sai, viata de familie, bunaoara implic̢nd aproape ̨n fiecare zi prezenta la oras a macar unuia din membri. Asa se face ca, aici, sub aspect demografic, nici orasul nu creste pe seama satului, nici invers, ̨ntreg ansamblul de asezari comprim̢ndu-se lent Рdaca "lent" ̨nseamna pierderea, ̨n ultimii 15 ani, a 5 din cei aproape 60 de mii de locuitori ai zonei. Singura exceptie, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale: comuna Stiuca, ridicata de la 1650 locuitori, ̨n 1992, la aproape 2000 astazi, din care 30 la suta au sub 18 ani.
        "Avem o problema demografica mai presanta, cea a satului Olosag, îmbatrânit si ajuns la doar 280 de locuitori, chestiune în care ne-am gândit sa intervenim printr-un PUZ de 30 de locuri de casa, cu vânzarea prin licitatie" ne spune primarul de Stiuca, Vasile Bejera. Inisitiva si-a facut deja efectul: au fost depuse peste 40 de cereri, majoritatea din partea unor tineri lugojeni – interesati cu atât mai mult, cu cât noul microcartier este situat la iesirea spre oras, la nici patru kilometri. Olosagul, dar si celelalte doua sate apartinatoare, Dragomirestiul cu 420 de locuitori si Zgribestiul cu 240, au facut obiectul a multor alte interventii din partea autoritatii locale: toate caminele culturale au fost renovate (la Olosag, operatiunea fiind în curs), satele au retea de apa curenta (mai putin Zgribetti, pentru care exista însa proiect), scolile au fost aduse la standarde moderne (o licitatie pentru constructia noii scoli din Dragomiresti, pentru care exista finantare guvernamentala de 430 de mii de lei noi, urma sa aiba loc dupa documentarea noastra, iar lucrarile pentru o noua gradinita în centrul comunal vor începe la toamna) în fiecare asezare s-au amenajat parcuri noi, au fost întretinute cimitirele si s-a acordat sprijin consistent parohiilor, nu în ultimul rând, drumurile, proverbiale pâna acum pentru proasta lor calitate, au fost cel putin pietruite – pentru cei 5,5 km dintre Stiuca si Dragomiresti fiind pregatit si proiectul tehnic necesar asfaltarii. Presiunea este mare, recunoaste primarul Bejera, întrucât numarul locuitorilor este în permanenta crestere, ca si pretentiile lor: în medie, în fiecare an, în cele patru sate ale comunei se construiesc 30 de locuinte noi. Mai mult înca, o data cu transferarea fostului poligon militar – sa amintim, cel pe care, acum un deceniu, s-au pus bazele cooperarii militare româno-maghiare, prin parteneriatul cu poligonul similar de la Hodmezovasarhely – comuna are, în sfârsit, si perspective investitionale serioase: din cele 830 de hectare cedate prin protocol de Ministerul Apararii Nationale, aproximativ 30 (cazarma propriu-zisa are toate conditiile pentru amenajarea unui viitor parc industrial, ceea ce, spera autoritatile locale, îi va determina pe localnicii care lucreaza în constructii prin toate colturile tarii si, mai nou, ale continentului, sa opteze pentru întoarcerea acasa.
    S-o spunem, în comparatie cu cele mai multe comune timisene, Stiuca poate fi caracterizata mai curând o comunitate saraca – ceea ce se reflecta în structura bugetului local, unde veniturile proprii reprezinta doar un sfert din totalul de 2,2 milioane lei noi. ÃŽn aceste conditii, principala provocare pentru alesii obstei o reprezinta atragerea de fonduri suplimentare, adica pregatirea de proiecte viabile si, inevitabil, o "interfata" pe masura.
    Este motivul pentru care, astazi, la ora 12, în comuna s-a pus de o festivitate cu rezonanta judeteana: inaugurarea noului sediu al primariei locale (o cladire cu etaj, cu 400 metri patrati de birouri, finalizata în sase luni printr-un proiect de 350 de mi de lei noi, din care 50 la suta de la CJT), ridicata în imediata apropiere a camuniului cultural renovat si a noii scoli de opt clase, în ceea ce, si fara a fi proclamat oficial, se contureaza ca centru civic.


     
     

    Satul tinerilor 27.03.2007

    Evenimentul Zilei Online   20 Martie 2007
    Cu o medie de varsta a populatiei de aproximativ 33 de ani, Stiuca se poate mandri ca este comuna cu cei mai multi tineri din tara.
    Cea mai tanara comuna din tara se afla in Timis. La Stiuca a fost nevoie de extinderea scolii, renovarea gradinitei si de multe locuri de joaca, asta pentru ca mai mult de o treime din populatia comunei are sub 20 de ani.
    La prima vedere, comuna Stiuca iese in evidenta cu doua lucruri: strazile sunt pline de copii si de case noi. Daca in alte sate banatene domneste linistea si cu greu intalnesti pe cineva pe strada, aici lucrurile stau cu totul altfel. Asta pentru ca peste tot se joaca copii, mai ales daca este dupa-amiaza. Statisticile dau dreptate, media de varsta in localitate este de 33,6 ani, cu peste cinci ani mai putin decat media pe tara. La nici 2.000 de locuitori, o treime sunt la scoala, la gradinita, sau in grija mamei acasa.
     
    Muncesc in strainatate ca sa-si ridice case in Romania
     
    Stiuca este un sat cu o comunitate mare de ucrainieni, care au ajuns aici din Maramures. Cei mai multi au venit dupa Revolutie si nu au plecat mai departe. Acum majoritatea sunt la munca in Germania, Italia sau Spania, insa cu totii se intorc acasa, unde isi ridica locuinte moderne, asa cum au vazut in vest, si tot aici isi cresc si copiii.
    „Secretul este ca toti suntem emigranti din Maramures, din trei comune, Repedea, Poenii de sub Munte si Ruscova. Fiind de aceeasi natie, au cautat sa fie fiecare la turma lui, cum se spune”, explica primarul din Stiuca, Vasile Bejera.
    „Nu mai exista exodul de a mai pleca in alta localitate, tinerii isi fac aici case, doua treimi din localitate e noua. Sunt multi tineri, se casatoresc, isi fac casa. Aici se fac de la doi copii in sus, dar sunt putini cu doi copii”, continua primarul.
    Copiii nu mai au loc in scoala
    Maria Cuth a venit acum zece ani in Banat, cu toti cei 11 copii. Acum, multi dintre ei nu mai locuiesc in sat, ci merg sa lucreze prin strainatate. Se intorc dupa un an sau doi, sperand sa se apuce de casa ca sa se stabileasca tot in Stiuca.
    „Noi am ramas in urma. Vrem sa ne apucam si noi sa refacem casa, e veche, am cumparat-o de la niste nemti. Acum in vara o facem, ridicam si la copil casa si o facem si pe a noastra”, spune Maria. Din cei 11 copii, nu mai sunt toti la scoala, insa deja are si patru nepoti la gradinita In total, in comuna si in satele apartinatoare sunt peste 600 de copii care merg la scoala si la gradinita. Unii sunt deja de liceu, si fac naveta la Lugoj. Daca in alte sate profesorii nu au de lucru, la Stiuca trebuie sa se reconstruiasca scolile si gradinitele, pentru ca cele vechi au devenit neincapatoare.
    „Era scoala prea mica, erau doar patru sali disponibile, pentru 11 clase, trebuiau sa invete in trei schimburi. Am mai construit un corp de cladire cu alte opt sali, in Stiuca. Refacem si gradinita pentru ca sunt 70 de copii si erau inghesuiti intr-o casa”, spune primarul Vasile Bejera.
     
    Statistica
    Cea mai tanara
    In Timis, Stiuca concureaza cu comuna Saravale, unde media de varsta este de aproape 35 de ani, la peste trei ani distanta de media din Romania. La polul opus se afla comuna Bogda, unde media de varsta este de 49 de ani.
     
    Concurenta
    Cine ridica cea mai frumoasa casa
    Stiuca are un cartier rezidential, asta pentru ca acolo au fost comasate nu mai putin de 42 de case nou-noute. Totusi, si comuna arata bine pentru ca proprietarii au incercat sa arate ca sunt gospodari. „Oamenii sunt uniti si fiind familii mari se ajuta unii pe altii sa isi ridice casele. Aici sunt zeci de echipe de muncitori in constructii, iar o casa este sus cu acoperisul pus in cateva saptamani”, spune Vasile Bejera. In fiecare an, se construiesc, se renoveaza sau se modifica zeci de case din toate localitatile comunei. „Cred ca exista deja si o concurenta, cine face casa mai mare, mai frumoasa”, spune primarul zambind.
    Nicoleta Chiru

     

    Ultimii migratori din Banat20.03.2007

    Evenimentul Zilei Online 17 Martie 2007

    Ucrainienii veniti din Maramures isi pastreaza porturile si traditia.

     
    Ucrainienii din comuna Stiuca sunt ultima etnie migratoare care a ajuns in Banat. Acestia sunt veniti din Maramures, in urma cu zece sau 15 ani, in cautarea unor meleagurile mai blande si mai bogate, care sa le asigure o viata mai linistita.
    Au luat locul nemtilor
    Comuna banateana Stiuca arata ca un sat din Maramures. Cu case noi, mari, colorate, cu strazi ingrijite. Locuitorii de aici sunt din ultimul val de migratie care a ajuns in Banat si sunt etnici ucrainieni. Imediat dupa Revolutie, au inceput sa
    cumpere casele nemtilor care au plecat in Germania.
    Odata ajunsi pe meleaguri banatene, ucrainienii si-au adus rudele, portul si traditia la care nu renunta nici in ruptul capului.
    Oricine trece prin Stiuca, in zilele de sarbatoare, ii poate vedea imbracati in port popular, indreptandu-se spre biserica. Copiii au fetele rotunde si ochi albastri, mari, iar pe fetele adultilor se poate ghici ca au copilarit si au crescut in conditii grele, in sate de munte.
    Au cautat un „trai mai bun“
    Maria Cuth are 11 copii si a plecat din Maramures acum zece ani. Si-a luat inima in dinti si a venit in Banat, in satul in care a auzit ca s-au mai stabilit si alti ucrainieni, la Stiuca. „Aici e mai bine, e un trai mai bun. Acolo e ca la munte, nu se face porumbul, rosiile, aici chiar daca lucram mult, avem de toate, e mai cald. Acolo numa fan si cartofi, e mai greu sa urci dealul, aici e campie”, spune Maria Cuth.
    Au gasit o casa si au cumparat-o, iar acum cativa dintre copiii ei sunt plecati la munca, in strainatate, insa se intorc dupa un timp tot la Stiuca, unde vor sa isi construiasca o casa. Femeia isi creste acum nepotii, dar nu oricum, ci invatandu-i graiul, dansul si traditiile ucrainiene. Pe fetite le imbraca, cu fiecare ocazie, in straie populare, aduse din Maramures.
    Departe de origini
    „Aici nu mai coase nimeni, astea sunt aduse de la Maramures”, spune ea aratand o bluza alba cu volane, cusuta fin. „Asta am avut-o eu la nunta”, explica ea, zambind.
    Unii dintre copii nu au ajuns niciodata in Maramures, nu stiu decat din poze sau din povesti viata de acolo. Asa este si Ana Maris. Fetita de 14 ani s-a nascut in Stiuca, parintii ei erau plecati deja de cativa ani, iar cele mai multe dintre rude sunt tot aici, in comuna din Banat.
    Ea a invatat sa indrageasca costumul popular, cu opincile mostenite de la bunici, pe care si le leaga cu maiestrie pana sus, la genunchi. „Nu am fost niciodata acolo, in Maramures, parintii mei au spus ca sunt prea mica sa ma duca. Dar mie imi place costumul, imi place sa dansez dupa vioara”, spune fata.
    Multi dintre copiii ucrainienilor din Stiuca nu au vazut niciodata satele de unde au venit parintii lor, insa au invatat sa pastreze cu sfintenie traditiile, sa nu le uite si, mai ales, sa le indrageasca. „Pe mine cand ma intreaba mama cu ce ma imbrac de Pasti la biserica ii spun «Cum cu ce? In costum popular!»”, zice fata zambind.
    Raspandire
    Ucrainienii care traiesc in Timis
    La recensamantul din 2002, in Timis erau 7.261 de persoane de etnie ucraineana. Cea mai mare comunitate se afla in Stiuca, dar sunt inregistrati ucrainieni si in marile orase ale judetului, Timisoara, Lugoj, Faget. De asemenea ucrainieni traiesc si in cateva comune: Banloc, Barna, Curtea, Darova, Gavojdia, Masloc, Varias si Victor Vlad Delamarina.
    FISA LOCALITATII
    > ACCES: Cel mai bun drum pana la Stiuca este ca, la marginea Lugojului, pe drumul spre Resita, sa faceti dreapta pe drumul pana la Olosag. De aici aveti inca 14 km, iar drumul este destul de bun, doar la inceput, partea din Lugoj, este din piatra.
    > CAZARE: Va puteti caza la o familie de ucrainieni, daca acestia sunt doritori de oaspeti, insa cel mai sigur este sa gasiti o pensiune in Lugoj, daca nu vreti sa va intoarceti la Timisoara.
    > ALTE INFORMATII: Daca vreti sa mai vizitati zona, in satele de alaturi mai sunt doua biserici vechi. La Dragomiresti, exista o biserica din lemn construita in 1754, cu hramul „Nasterea Maicii Domnului”. Lacasul a fost initial construit in localitatea Zorlentu Mare, din Caras-Severin, iar apoi, un secol mai tarziu, a fost cumparat si stramutat la Dragomiresti. In localitatea Zgribesti exista un monument construit in 1861 de contele maghiar Erdody, ca monument funerar, insa acum este folosit ca biserica ortodoxa.
    > SEMNAL TELEFON MOBIL: Da.
    Migratii in Banat
    Italieni, francezi, svabi toti pe acelasi teritoriu
    Banatul a fost intotdeauna o regiune in care au ajuns valuri de locuitori din diferite parti ale Europei. De-a lungul secolelor, aici s-au instalat italieni, francezi, svabi, sarbi, maghiari, greci, evrei, bulgari si romani. Numai in ultimul secol, Banatul a fost supus unui val nou de migratii, insa de aceasta data, a fost vorba de cei care au venit din tara, spre Banat. Totul a inceput imediat dupa Primul Razboi Mondial, cand au fost adusi in Banat locuitori din zona Ardealului.
    „S-a dorit o romanizare a Banatului, de aceea au fost adusi. Au fost adusi oameni de la munte, cu putine cunostiinte agricole, de aceea au existat si ceva probleme in acea perioada”, explica Vasile Ramneantu, doctor in istorie, lector universitar la Universitatea de Vest. Apoi a urmat o a doua colonizare, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial. „In 1945, in locul svabilor plecati cu trupele germane, au fost adusi colonisti de o conditie indoielnica, tot de prin Transilvania si chiar Dobrogea”, explica Ramneantu.
    Colonizare
    Forta de munca din alte zone
    Cand comunistii au inceput industrializarea fortata, au fost adusi in marile orase oameni din Moldova si Oltenia, insa acestia au fost directionati spre marile orase, unde numarul populatiei creste semnificativ si arhitectura sufera destul de mult pentru ca atunci, se construiesc marile blocuri pentru a asigura suficiente spatii de cazare.
    Un alt val de colonisti din nordul Moldovei ajunge in Banat in 1970, dupa inundatiile care au distrus atunci sate intregi. Ultimul val este cel al ucrainienilor, care, dupa Revolutia din 1989, isi incheaga propriile comunitati in cateva sate din Banat.
     

    Nicoleta Chiru
    Beiträge aus dem Archiv der rumänischen Presse 11.04.2007
     

    Evenimentul zilei

    S-a inecat in timp ce pazea vitele  http://www.evz.ro
    10 August 2002

    O tinara in virsta de 15 ani a fost gasita inecata in piriul de la marginea localitatii timisene Stiuca, dupa ce vecinii din zona au vazut ca fata venise sa pazeasca vitele parintilor ei. Ileana H. s-a plimbat un timp pe malul piriului Stiuchita, dar a alunecat in apa si, pentru ca nu stia sa inoate,  s-a inecat, se arata in comunicatul de presa al politiei timisorene. Corpul neinsufletit al fetei a fost transportat, ieri, la Morga Spitalului Municipal din Lugoj pentru efectuarea autopsiei.

    Sergiu Miat

     

    Poluare grava la Stiuca  http://www.evz.ro
    29 Iulie 2003

    Zeci de pesti au murit in apele piriului Stiuca, din cauza poluarii cu fenoli si amoniac. Acest accident ecologic s-a petrecut la mijlocul saptaminii trecute, insa inspectorii de la Protectia Mediului au fost instiintati abia in decursul zilei de vineri. Se presupune ca substantele provin de la SC Werzalit Lemn Tech SCS, o firma de prelucrare a cherestelei. Este cunoscut faptul ca fenolii se formeaza prin udarea lemnului, mai ales de la frunzele si scoarta intrate in putrefactie, ne-a declarat Aurel Vlaicu, directorul adjunct al CN Apele Romane Banat. Se pare ca angajatii firmei, in loc sa arunce in sistemul de canalizare apa rezultata in urma spalarii bustenilor, au deversat reziduurile direct in piriul Stiuca. Vlaicu sustine ca in cazul dejectiilor animale, singurele care pot explica existenta unei cantitati atit de mari de amoniac in apa piriului Stiuca, de vina ar fi o tabacarie, ai carei reprezentanti afirma insa ca au incetat de mult orice activitate. Inspectorii de la Apele Romane urmeaza sa-si incheie investigatiile in cursul zilei de azi. Firma care va fi gasita vinovata pentru poluarea piriului Stiuca va fi amendata cu o suma modica, de aproximativ 10,6 milioane de lei. Este foarte grav ce s-a intimplat, pentru ca au murit foarte multi pesti. Viata acvatica a fost aproape distrusa. Localnicii ne-au spus ca au vazut cleani, stiuci si chiar un somn plutind pe apa piriiului, ne-a mai declarat Aurel Vlaicu.

    Georgeta Petrovici

     
     
     

    La piata, ca la scoala http://www.evz.ro
    24 Februarie 2004

    Microbuzele scolare, pe post de taxi comunitar
    Microbuzele de transport scolar nu sint intotdeauna folosite doar in acest scop. De multe ori, primarii din Timis sau chiar soferii masinilor nu au nici o retinere pentru a se folosi de acestea in rezolvarea unor probleme ale institutiilor pe care le conduc sau chiar a unor probleme personale. Edilii gasesc insa tot timpul scuze pentru folosirea microbuzelor scolare in alte scopuri decit cele legale.
    Unul din microbuzele scolare ale comunei Stiuca a fost vazut, nu demult, intr-o zi nelucratoare, in gara din Lugoj, debarcind citeva persoane incarcate cu bagaje. Primarul Gheorghe Benzar nu stie nimic despre aceasta situatie si sustine ca microbuzul nu avea ce sa caute acolo, mai ales in zi nelucratoare. Eu nu l-am trimis nicaieri. Daca a fost la Lugoj, soferul s-a dus pe propria raspundere, fara ca eu sa stiu, spune Benzar. Soferul microbuzului recunoaste insa ca a fost in gara in seara respectiva si, mai mult, a imprumutat masina unui prieten. Am plecat la o nunta, la Satu-Mare, si l-am rugat pe un prieten sa ma duca el cu microbuzul, ca sa nu pierd trenul. Pe motorina mea, bineinteles. Eu am condus pina la gara si de acolo s-a intors el, ne-a declarat soferul. Microbuzele altor comune pot fi vazute saptaminal, in zilele de piata, tocmai in prejama Pietei George Cosbuc din Lugoj. Crenguta Radosav, purtatorul de cuvint al Consiliului Judetean Timis, spune ca, in prezent, se afla in plina desfasurare o actiune de verificare a respectarii reglementarilor privind folosirea microbuzelor scolare. Pina acum, au fost verificate 23 de trasee. Au mai ramas de verificat, pina in 5 martie, opt trasee, ceea ce inseamna 21 de localitati. Au fost amendate primariile din Birna, Tormac, Teremia, Gataia si Jamu-Mare, pentru nerespectarea traseului, pentru curse neaprobate sau pentru ca nu au avut afisat orarul curselor, ne-a declarat Crenguta Sirbu. Purtatorul de cuvint al CJT spune ca soferul de la Stiuca a mai fost penalizat intr-o actiune anterioara de control, cind a fost prins transportind oameni la piata.

    Daniel Groza
    Descoperire macabra http://www.evz.ro
    11 August 2005

    Stiuca. Un cadavru a carui identitate nu este cunoscuta inca a fost descoperit marti seara la marginea unei paduri din localitatea Stiuca. Un localnic a dat peste mai multe resturi umane si cateva articole de imbracaminte si a anuntat imediat politia. Cazul a fost preluat de Biroul de Investigatii Criminale de la Lugoj, anchetatorii afirmand, dupa primele verificari, ca resturile cadavrului ar putea apartine unei persoane de sex feminin. Cercetarile au mers mai departe si s-a descoperit ca, de la spitalul din localitatea Gavojdia a disparut in luna mai o femeie care suferea de schizofrenie paranoica. Fragmentele osoase au fot gasite pe drumul care duce spre locuinta femeii si este posibil ca aceasta sa fii fost devorata de animale salbatice.

    Lucian Ursuletu

     
     

    Primarul si scoala http://www.evz.ro
    17 Februarie 2006

    Oricine ar poate bate obrazul lui Vasile Bejera, primarul din Stiuca (judetul Timis) si sa-i spuna: "Pai bine, nea Vasile, da’ scoala?".
     Si nea Vasile ar trebui sa spuna "Vine ea si scoala, bat-o vina, da’ uite ca pâna acuma n-o fost vreme…". O fost, n-o fost, iacata beleaua pe capul primarului. Ca vine presa, care abia asteapta un subiect asa de simplu si de dragalas precum chinuiala lui cu scoala si ai scutura imaginea ca pe o perna, adica da-i ca-i merg fulgii.
    Caci problema poate fi rezumata antr-o fraza: Vasile Bejera are patruzeci de ani, e elev an clasa a XI-a seral la Grupul scolar “Aurel Vlaicu” Lugoj si, ca primar, a ridicat an comuna o scoala cu doua nivele. E o fraza an care toate propozitiile sunt principale, dar se bat cap in cap.
    Varsta nu se potriveste cu scoala, scoala nu se potriveste cu functia, iar antre scoala care lipseste si scoala care e construita pare a nu fi nicio legatura. Pentru PNL Timis, legatura exista. Vasile Bejera e un bun gospodar. Ba chiar, la scoala din Lugoj se spune ca ar putea fi un bun elev. Ca ar putea anvata matematica, economie, tehnica si alte lucruri folositoare an viata.
    Daca ar fi avut cu vreo douazeci si cinci de ani mai putin, s-ar fi putut spune ca nea Vasile are sanse sa ajunga un bun tehnician, si, cu putin noroc, chiar primar. Iata ca, la el, toate stau de-a-ndoaselea. Ceea ce ridica o problema de principiu.
    Ce e mai important: sa ai scoala  sau sa construiesti o scoala? O parte a opiniei publice va opta, probabil, pentru prima varianta, o alta pentru a doua. PNL a optat pentru a doua. Este o atitudine pragmatica, orientata spre rezultat si nu spre imagine. Si totusi, mi se pare ca niciuna din cele doua variante nu e cea buna. Mi se pare ca PNL a luat ce a gasit, fara sa pregateasca, din vremea cand era an opozitie, terenul pentru viitoarele alegeri locale.
    Vasile Bejera n-a avut sansa de a fi antr-o echipa adevarata, nici pe aceea de a antâlni oameni care sa-l ajute sa ajunga ceea ce dovedea ca ar putea fi: un primar care are si carte, nu doar scaun la cap. Nu e vina lui. Deocamdata, an Romania nu s-a anteles ca cei sortiti functiilor administrative sau politice se pregatesc si sunt pregatiti, nu apar ca ghioceii primavara.

    Radu Ciobotea

     
     
     
     
     

    Recensâmânt 2002 20.09.2006
     

    Datele recensâmântului din anul 2002:
    România libera             Miercuri 15 Martie 2006
    Grenade descoperite intr-o primarie din Timis

     
    STIUCA. Angajatii Primariei din comuna timiseana Stiuca au descoperit, ieri, intr-una din incaperile institutiei, un adevarat arsenal din timpul razboiului, format din 20 de grenade. Oamenii au alertat imediat Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Banat" (ISUB). O echipa de pirotehnisti s-a deplasat la fata locului, reusind sa scoata, fara incidente, arsenalul din cladire. Verificarile au stabilit ca este vorba despre 20 de grenade de mana, zece ofensive si alte zece defensive, care au fost descoperite in podul Primariei Stiuca de catre personalul de serviciu, in timp ce se facea curatenie. Purtatorul de cuvant al ISUB, sublocotenentul Mihai Ionut Vascu, a declarat ca pirotehnistii au transportat si depozitat in maxima siguranta grenadele la sediul unitatii, urmand ca acestea sa fie distruse ulterior, sub supravegherea specialistilor.

     
     
    Redesteptarea 19. Februarie 2006

    Cel mai bun primar PNL nu are liceul

    Se numeste Vasile Bejera si este edilul sef al comunei Stiuca, judetul Timis, din mai 2004. Ales pe listele PNL, Bejera este foarte apreciat de conducerea partidului, fiind considerat “unul dintre cei mai buni primari din judet”. ÃŽntr-adevãr, sub conducerea primarului liberal, comuna Stiuca are cea mai nouã si mai mândrã scoalã. Cu toate acestea, dragostea de carte nu a fost una din pasiunile liberalului, dacã ne gândim cã acesta are absolvite zece clase.
    Primar de comunã, elev în clasa a XI-a
    Trebuie sã mentionãm de la început cã Vasile Bejera este probabil doar unul dintre multele cazuri de primari care nu se pot mândri cu o diplomã de bacalaureat. De altfel, legislatia actualã nici nu prevede ca obligatorie finalizarea studiilor liceale pentru a candida ca primar într-o comunã. Cu toate acestea, pentru multi dintre noi pare destul de greu de crezut cã un primar care s-a oprit la clasa a X-a are foarte clare notiuni precum “management”, “gestiune de fonduri” sau… ”Integrare Europeanã”. Vasile Bejera este însã, de departe, exceptia, care dovedeste cã, desi nu a reusit sã ajungã la integrale, derivate sau notiuni de economie politicã, reuseste sã conducã o comunã cu 1760 de locuitori. ÃŽn prezent, primarul este elev în clasa a XI-a seral, la specializarea tehnician mecanic pentru întretinere si reparatii, în cadrul Grupului Scolar “Aurel Vlaicu” Lugoj. Surse din cadrul scolii ne-au confirmat cã Vasile Bejera a absolvit clasele a IX-a si a X-a la un liceu teoretic din Lugoj. Pentru a sustine examenul de bacalaureat, acesta trebuie sã parcurgã încã trei ani de studii. Desi l-am contactat telefonic în mai multe rânduri, primarul de la Stiuca a evitat sã stea de vorbã cu noi.
    “Cel mai bun primar PNL”
    Cea mai mare realizare a primarului liberal este finalizarea lucrãrilor la scoala din comuna Stiuca, una dintre cele mai noi si mai dotate unitãti din judet. Lucru de altfel foarte apreciat de conducerea partidului din care face parte: “Pentru primarii de comunã nu sunt restrictii de studii, dar dacã dânsul are ambitia sã îsi termine liceul si dupã aceea eventual o facultate, trebuie felicitat. Eu cred cã sunt foarte multe astfel de cazuri, mai ales la comune mai mici. Nu-i nici o problemã, sunt si consilieri la nivel mai mare care nu au facultãti sau studii de liceu. Eu nici nu am stiut câte clase are, pentru cã nu asta mã intereseazã. Mã intereseazã activitatea lui administrativã si este primarul din Timis poate cu cele mai mari realizãri anul trecut si de când a fost ales primar. Pe timpul lui, s-a construit singura scoalã, de la fundatie pânã la acoperis, în Timis, si alte realizãri la nivel local. Acum nu mai conteazã studiile, ci ceea ce face omul”, ne-a declarat Liviu Borha, presedinte interimar al PNL Timis.
     
    Andreea Margineantu
    Redesteptarea19 - 25 ian. 2006
     

    Lupii ataca Stiuca!

     
    Ciobanii din comuna Stiuca au intrat în panicã pentru ca o haitã de lupi da târcoale de mai mult timp întregii zone. Pânã în prezent lupii au ucis peste o sutã de animale.

    Crescãtorii de animale din satele Dragomiresti si Stiuca, sunt în alertã dupã ce mai multi lupi le-au atacat turmele de oi aflate la pãsunat în aceastã perioadã. Se pare cã este vorba de o haitã formatã din sase lupi, care îsi face veacul de mai mult timp în zona respectivã. Ei atacã animalele cu precãdere în acest anotimp, când gãsesc mai greu hranã. ÃŽn 2005 si de la începutul acestui an lupii au reusit sã provoace pagube însemnate ciobanilor, omorând peste o sutã de oi. „Am vãzut sase lupi care dau târcoale zonei. Acestia au omorât în jur de 120 de oi, la sapte ciobani care-si pãstoresc turmele pe raza comunei. Trei crescãtori sunt din Stiuca si patru din Dragomiresti. Cea mai mare pagubã au produs-o unui cioban din Stiuca, care-si avea turma în poligon. Lupii “i-au” spart la un singur atac 36 de mioare. Altui cioban din Dragomiresti, în locul numit Mãcicas, “i-au spart” 30 de oi, dupã care au mai spart câte 17, 16 sau mai putine. Numai în primele douã sãptãmâni din acest an lupii au mai omorât încã 15 capete. Noi am fãcut o adresã filialei de vânãtoare din Lugoj pentru a lua mãsuri împotriva acestor sãlbãticiuni”, declara Ioan Boc, viceprimarul comunei Stiuca.

    Ocrotiti de lege

    Filiala lugojeanã a A.J.V.P.S a dat dispozitie vânãtorilor din zonã sã sperie prãdãtorii si chiar sã-i împuste, cu toate cã existã restrictia ca pe parcursul unui an sã nu fie împuscat decât unul singur. „Cunoastem situatia în zona respectivã si de aceea am încercat sã luãm mãsuri speciale, astfel cã am dispus vânãtorilor sã sperie lupii, însã sã nu-i ierte dacã e cazul, chiar cu riscul cã vom depãsi cota alocatã filialei noastre. ÃŽn plus avem informatii cã ar fi opt exemplare si nu sase. Fiind ocrotite de lege, efectivele de lupi s-au înmultit foarte mult în ultima perioadã si de aceea au ajuns sã provoace pagube”, declara Petricã Damian, seful A.J.V.P.S, filiala Lugoj. Vânãtorii stiu cã pe lângã faptul cã este protejat de lege, lupul este siret si intrã greu în bãtaia pustii. Fiind un animal care atacã mai mult noaptea, membrii filialei lugojene îi îndrumã pe ciobani sã-si tinã câinii mai mult pe lângã stâne, deoarece si acestia, aflati în libertate pe câmpurile si dealurile din împrejurimi provoacã pagube extrem de însemnate faunei din zonã.


     
     
     

    Actualitatea, 10 iun. 2005

    La Olosag, s-a copt deja... porumbul!

     Toata lumea stie ca banateanu’ e om gospodar, falos si cu initiativa, mai ales in domeniul agriculturii. Dar ca satenii din Olosag se pare ca nu-i nici unul! De ce? Pentru ca ei fac agricultura moderna si, daca prin alte parti nici n-a fost semanat inca porumbul, la Olosag e deja copt. Fotografiile (alaturate), facute la fata locului, duminica, 5 iunie 2005, demonstreaza clar acest lucru.
    Da, porumbul e deja copt. Numai ca, de cules, nu-l culege nimeni. Nu l-a cules nimeni nici asta-toamna, nici asta-iarna, nici in primavara, nici acum, in toiul verii. Poate la toamna. Si ne-am gandit ca, probabil, satenii de aici au descoperit vreo metoda noua de a face agricultura: adica semeni o data si ai recolta pe doi ani!
    Lasand gluma la o parte, va putem spune ca am descoperit la Olosag, comuna Stiuca, circa 40 de hectare de porumb necules de anul trecut. Terenurile apartin agricultorilor din sat. Printre cei care mai au porumb necules se afla si ing. Ion Madina, seful Camerei Agricole din cadrul Primariei Stiuca.
    Conctactat telefonic, Ion Madina a minimalizat faptul ca porumbul e necules si "a redus" suprafata respectiva la cativa zeci de ari, motivand intarzierea culesului din cauza ploilor, care n-au permis intrarea combinelor. Dar oare nici manual nu se putea culege? Nu! Pentru ca mana de lucru in Olosag este mai scumpa decat in alte locuri.
    Italianul care a cumparat IAS-ul Olosag ofera pentru o zi munca 400.000 lei. Si cum pentru culesul unui hectar de porumb e nevoie de vreo 12 oameni, e lesne de calculat cat ar costa culesul. Asa ca oamenii s-au gandit, au facut niste calcule si s-au hotarat: unii sa mai amane culesul, altii sa-l lase mistretilor. Oricum mai bine, cred ei, decat ca in zicala "ce iei pe mere dai pe pere".
    Cert este ca la Olosag porumbul asteapta sa fie cules, nu-l fura nimeni, nu-l mananca mistretii si arata de parca s-ar fi copt ieri.

    Nicolae Toma

     

    Evenimentul zilei, Sambata, 11 Iunie 2005, Duminica, 12 Iunie 2005

    Catolicii din Stiuca, in razboi cu Episcopia
    Banul, ochiul dracului
     

    Iacob Reiter, care pretinde ca este administratorul Bisericii Romano-Catolice din comuna Stiuca, a declarat razboi mai-marilor sai de la Timisoara. El acuza conducerea Episcopiei ca si-ar fi insusit banii din vinzarea casei parohiale. Reiter sustine ca fondurile astfel obtinute trebuiau folosite la repararea bisericii, întretinerea cimitirului si alte nevoi ale comunitati locale.
    Comunitatea romano-catolica din Stiuca este destul de redusa, majoritatea credinciosilor fiind cetateni de origine germana, care au plecat masiv în anii 90 în Germania si Austria. Cele cîteva familii de nemti ramase aici încearca totusi sa-si pastreze traditia. Iacob Reiter sustine ca, în urma cu cîtiva ani, a fost rugat de catre conationalii sai sa se ocupe de patrimoniul în care intra lacasul de cult, casa parohiala si cimitirul. „La rugamintea oamenilor am început sa ma ocup de treburile comunitatii. Am fost si consilier local, asa ca enoriasii mi-au cerut sa am grija de patrimoniu”, povesteste Reiter. El sustine ca in casa parohiala locuia abuziv un politist, caruia i-a cerut sa achite chirie. „Aveam nevoie de bani pentru întretinerea bisericii si cimitirului. I-am cerut sa plece daca nu vrea sa plateasca. L-am dat în judecata si eram pe punctul sa cîstigam procesul. Dar a intervenit prin niste pile la Episcopia din Timisoara si cei de acolo i-au facut contract în timp ce ne judecam cu el. ÃŽn cele din urma, am reusit sa-l scoatem pe politist, pentru ca nici lui nu i-a mai convenit, fiindca nu voria sa bage bani ca sa o repare. S-a mutat la Postul de Politie, care era liber. Atunci am cerut Episcopiei sa vindem casa, fiindca aveam nevoie de bani pentru reparatii si întretinerea bisericii. Am gasit clientul si am vîndut-o. Dar Episcopia a luat banii si noi nici macar nu stim cu cît s-a vîndut casa”, acuza Reiter. El mai sustine ca în tot acest timp a fost nevoit sa apeleze la diversi sponsori ca sa faca reparatii la biserica. „Am niste rude plecate prin Austria, mi-au mai dat bani si asa am reusit sa schimb acoperisul. Dar acum nu mai am de unde sa fac rost de fonduri. Nu avem nevoie sa ne ajute Episcopia cu nimic, dar macar sa ne lase banii nostri”, cere Reiter.
    Recunoscut de enoriasi, contestat de vicarul general Ladislau Voghkei, vicarul general al Episcopiei Romano-Catolice din Timisoara, spune in schimb ca nu poate discuta cu cineva care nu are nici o responsabilitate în cadrul bisericii. „Acest domn mi-a scris de mai multe ori si l-am invitat sa discutam. Faptul ca dînsul se pune administrator este problema lui. Dar daca doreste informatii, trebuie sa se adreseze parohului de Lugoj, care raspunde de tot ce tine de administrarea comunitatii. Intentia dînsului este sa-l angajam, dar eu nu angajez pe nimeni prin scrisori. Iar banii nu se pot da unei singure persoane. Se dau unui consiliu de administratie sau unei forme organizate”, afirma vicarul general. In ciuda afirmatiilor sale, Reiter sustine insa ca a fost numit de enoriasi sa se ocupe de biserica. „Am si un tabel cu semnaturi de la cei care mi-au cerut acest lucru”, a declarat responsabilul catolicilor din Stiuca.

    Daniel Groza
    Ziua de Vest, 22 Februarie 2005
    Unitatile militare desfiintate schimba proprietarul

    Constantin Ostaficiuc, presedintele Consiliului Judetean Timis, primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu si prefectul judetului Timis, Ovidiu Draganescu, au avut ieri o intalnire cu reprezentantul Ministerului Apararii Nationale, care a venit sa discute despre problemele de patrimoniu. Mai precis, despre unitatile militare dezafectate de pe raza judetului Timis si in ce scop vor fi folosite ele mai departe. Unitatea militara din Calea Lipovei a trecut din patrimoniul MApN in cel al Ministerului Administratiei si Internelor. Acolo se va muta Centrul de Evidenta a Populatiei. "Tinta noastra este ca tot ceea ce tine de identitate sa fie la un loc", a spus Constantin Ostaficiuc. In ceea ce priveste unitatile militare dezafectate, exista o lista care cuprinde tot judetul, vor fi luate pe rand si se va hotari ce destinatie vor avea in continuare. In localitatea Stiuca a functionat un poligon care acuma nu mai este functional si trebuie sa se decida ce se va face cu el. Ieri, subprefectul Zoltan Marossy, impreuna cu reprezentantul MApN, a facut un tur pe la unitatile militare dezafectate. De asemenea, s-a decis reluarea demersurilor pentru transferarea fostei unitati militare situate pe Calea Girocului in administrarea Consiliului Judetean Timis. Reprezentantii Prefecturii judetului Timis si ai Consiliului Judetean Timis se vor deplasa la sediul fostei unitati, pentru a evalua spatiile disponibile, urmand sa analizeze si modul in care acestea vor fi repartizate institutiilor administrative.
     

    Revista presei online
    Atentatul de la Madrid a produs durere si intr-o localitate timiseana

    Familia Craciuneanu locuieste in localitatea timiseana Stiuca intr-o casa mai mult decat modesta. In pragul casei am gasit o femeie indoliata care parca nu se mai opreste din plans. Femeia, Ana Craciunescu, incepe sa ne povesteasca de clipele grele prin care a fost nevoita sa treaca. Incepe sa ne spuna cum si-a pierdut doi soti si a fost nevoita sa-si creasca singura sase copii.
    Acum a dat peste ea un nou ghinion. In trenul mortii de la Madrid se afla si fiul cel mic, Radu. Femeia isi trage cu greu rasuflarea si ne povesteste cum a plecat copilul din tara in urma cu doi ani.
    "A terminat liceul si mi-a spus ca dacac tot nu are unde lucra va pleca in strainatate. De aici din sat sunt plecati 400 si s-a dus". Femeia sta doua clipe si incepe sa planga: Radu mami, Raduleee. Ana Craciuneanu povesteste si cum a aflat. "Joi m-a sunat fata (plecata si ea in Spania) sa ma intrebe ce fac si i-an spus ca sunt bine.
    Nici nu m-a lasat sa spun tot ce mai e pe-acasa ca m-a inrerupt si mi-a spus ca baiatul meu e in coma la un spital din Madrid". Aceasta veste a cutremurat tot satul. Din acel moment femeia nu a mai stat o clipa in casa. Mai tot timpul il petrece pe la vecini asteptand vesti din Spania. Se uita mai tot timpul la televizor asteptand vestea ca fiul ei este bine.

    Nu a stiut ca poate merge gratuit la Madrid

    Femeia a facut de vineri zeci de kilometri numai sa nu stea in casa. Ieri primarul din sat a incercat sa ia legatura cu cei de la Bucuresti sa-i poata rezolva un loc pe o cursa Bucuresti-Madrid pentru a putea junge la fiul ei. Primarul ne-a spus ca a vorbit inca de duminica la Prefectura Timis dar nimeni nu a sunat sa o consoleze pe femeie sau macar sa-i spuna ca poate merge la Madrid.
    Ieri cand a vazut ca nimenui inafara de vecini nu-i spune o vorba s-a hotarat sa mearga pe banii ei la Madrid. Dupa interventia jurnalistilor primarul Gheorghe Benzar a hotarat sa reia avalansa de telefoane catre Bucuresti in speranta ca cineva ii va gasi un loc gratuit intr-o cursa Bucuresti -Madrid. Femeia mai are insa de asteptat o noapte, o noapte grea.
    Totusi jurnalistii au reusit sa aduca o raza de bucurie in familia Craciuneanu-Milos. Conform ultimelor date facute publice de Ambasada Romaniei la Madrid, Ciprian Radu Milos este internat la Spitalul Gregorio Maranon in stare buna.

    Tv Europa Nova Lugoj, Doru Iacob, 16 mar 2004

     

    Centrul de Asistenta Rurala 26. Septembrie 2003
    Inaugurare in comuna Stiuca

    Centrul de Asistenta Rurala, in parteneriat cu Primaria comunei Stiuca, a sarbatorit vineri, 26 septembrie 2003, realizarea proiectului “Mobilier de joaca pentru gradinita din Stiuca”, primul proiect finantat in totalitate din cele 11 propuse de grupurile de initiativa din judetul Timis, pentru care CAR a organizat pe 23 iunie 2003 evenimentul de strangere de fonduri „Balul Sanzienelor”. La inaugurare au participat Horia Ciocarlie,prefectul judetului Timis, Vladimir Culea, directorul „Expotim”, firma care a donat banii necesari proiectului, reprezentanti ai Directiei pentru Integrare Europeana si Relatii Externe din cadrul Prefecturii judetului Timis, reprezentanti mass media.
    Cu aceasta ocazie, a fost oferit preotilor care predau religia in scolile din comuna Stiuca cate un „Pachet de 100 de carti” (carti religioase de aceasta data), parte a unui alt program CAR, „Badea Cartan, ai carte, ai parte”.

    Ziua de Vest 8. August 2003
    "Interferente culturale" la Stiuca.

    Manifestarea a ajuns la cea de-a treia editie
    A fost inaugurat si un cabinet stomatologic la standarde europene.

    Situata in sud-estul judetului Timis, comuna Stiuca are o populatie de 1.840 de locuitori, formata din romani, ucraineni, germani, maghiari si cehi. Pentru a marca bunele relatii existente intre cetatenii comunei, autoritatile locale organizeaza in fiecare an, incepand din 2001, manifestarea “Interferente culturale". Editia din acest an a avut loc duminica si a inclus un simpozion, un program artistic sustinut de copii comunei, dar si de formatii din Dudestii Vechi, Copacele si Lugoj, o parada a portului popular german, ucrainean si romanesc, iar, in final, un spectacol folcloric sustinut de ansamblurile timisorene “Banatul" si “Bujorul", precum si de renumitul interpret Petrica Moise. Manifestarea a fost gandita, acum trei ani, pentru a scoate in evidenta schimbarea de populatie din comuna. Noi, ucrainenii, suntem majoritari acum si ne simtim datori fata de germanii care au plecat, deoarece noi continuam munca lor", a declarat primarul comunei, Gheorghe Benzar. La manifestare, au fost prezenti: Ivan Liber  presedintele Uniunii Ucrainenilor din Romania, filiala Caras-Severin, Andrei Rusnac, prim-vicepresedintele UUR Timis, Ioan Sutac, primarul comunei Copacele, reprezentanti ai UUR din Lugoj, numerosi fii ai comunei.

    Cabinet stomatologic la standarde europene

    Gratie sprijinului acordat de doi fii ai comunei, Adolf Sutschek si Philipp Müller, care, acum, traiesc in Germania, la Stiuca, a fost inaugurat un cabinet stomatologic la standarde europene. Investitia, in valoare de peste un miliard de lei, a facut ca locuitorii din cele patru sate ale comunei sa beneficieze de un cabinet stomatologic modern, cu sala de asteptare si una de sterilizare. O parte a lucrarilor de amenajare a cabinetului au fost realizate prin contributia locuitorilor comunei, iar cealalta parte (instalatia electrica, de apa si canalizare, geamuri, usi, gresie, faianta, lucrari exterioare, cai de acces, locuri de parcare) au fost finantate de catre Philipp Müller. Scaunul stomatologic, un aparat Roentgen si o parte din instrumentar a fost procurat de Adolf Sutschek. Cabinetul va fi deservit de doi medici, dr. Ana Victoria Sorinka si dr. Avian Sorinka, care au dotat cabinetul cu mobilier si o parte din aparatura (compresor pentru aer comprimat, etuva pentru sterilizare, o parte din instrumentar, boilere pentru apa calda si restul instalatiilor sanitare). In perspectiva, dorim sa completam acest cabinet cu o sala de radiologie dentara, tinand cont ca spatiul necesar pentru acest scop exista deja in cladirea dispensarului", a mentionat dr. Avian Sorinka.
     

    Toni BOLDUREANU
    Ziua de Vest 10. Octombrie 2003


    Stiuca satul cu cei mai multi copii.

    Fenomenul cel mai ingrijorator cu care se confrunta satele si comunele din judetul Timis este imbatranirea populatiei. Intr-o comuna cu 3.800 -4.000 de locuitori, exista de obicei un numar de 600 de copii scolari. In comuna Stiuca, situatia e cu totul diferita. La 1.800 de locuitori, exista 660 de copii, iar media de varsta a populatiei este de 26 de ani, fiind cea mai mica din tot judetul. "Suntem un sat de ucraineni si multi sunt pocaiti. Avem in comuna familii care au cate 10 -12 micuti", ne-a spus Gheorghe Benzar, primarul localitatii.

    Scoala este o ruina
    Stiuca, centrul de resedinta, are 850 de persoane, un numar de 400 copii si se mai confrunta cu un paradox: scoala din comuna se afla intr-o stare inaintata de degradare, iar elevii si profesorii desfasoara cursurile in cinci sali, imprastiate prin sat: o sala la gradinita, doua sali in holurile caminului cultural si doua sali in casa parohiala romano-catolica. Dar, este nevoie de 12 sali. Situatia grava dureaza de catva timp si nu se stie cand se va remedia. Horia Ciocarlie, prefectul judetului Timis, a facut o vizita la scoala si a promis un miliard de lei pentru reconstructie, dar, pentru finalizarea lucrarilor sunt necesare 3 miliarde de lei. Stiuca se mai confrunta cu un fenomen ingrijorator: emigrarea tinerilor in tarile Europei. Pe santierele din Spania, Italia si Portugalia lucreaza 36 de echipe de constructori, alcatuite din 320 de tineri din Stiuca. "Avem multa forta de munca in comuna, dar aceasta ia drumul strainatatii, fiindca aici nu este de lucru. Avem aici nevoie de investitori. Exista drumuri bune, retea telefonica, apa curenta. Noi ii asteptam pe investitori, fiindca le vom acorda multe facilitati", a mai spus Benzar.

    Asteptand investitorii
    Stiuca este situata la 70 de kilometri de Timisoara si cuprinde satele Dragomiresti, Olosag si Zgribesti. Principalele activitati economice ale comunei sunt agricultura, exploatarea forestiera si cresterea animalelor. O suprafata mare de teren agricol este cultivata de gospodariile individuale, pe mici parcele, in conditii de eficienta scazuta. Edilii localitatii au in proiect organizarea de ateliere de prelucrare a laptelui, a carnii si a legumelor, dar si de prelucrare a lemnului, a metalului sau organizarea de ateliere de morarit si panificatie. Activitatile industriale de prelucrare a resurselor locale de produse alimentare, cat si producerea de bunuri nealimentare pentru consumul local, inclusiv la domiciliu, in mici ateliere, pot asigura conditii de dezvoltare a comunei. De aceea, edilii fac un apel catre toti cei care vor sa investeasca si sa vina la Stiuca. In comuna, exista 800 de capete de bovine, aproape 8.400 de ovine, 3.000 de porci, aproape 18.000 de pasari. Prestarile de servicii sunt organizate prin servicii de gospodarire comunala, de alimentare cu energie electrica si de transport rutier. Conform Legii 15, s-au oferit gratis tinerilor pana la 35 de ani 50 de loturi cu toate utilitatile, si mai exista cereri. In comuna traiesc aproape 1.200 de ucraineni, 650 de romani, 18 germani si un numar foarte mic de cetateni apartinand altor nationalitati.
     

    Gheorghe MIRON
      Redesteptarea 16-22 Martie 2000

    Ebendorf – istoria unui sat disparut

    Desi localitatea Stiuca exista si astazi pe harta judetului Timis, istoria satului german Ebendorf s-a încheiat practic, prin 1986, la aniversarea a doua secole de la întemeierea acestei asezari.
    Cunoscutul professor Heinrich Lay, care a predat cîteva decenii la Lugoj; este un bun cunoscator al locurilor. Desi stabilit în Germania, dânsul a continuat sa fie alaturi de meleagurile natale, publicînd printre altele, o revista dedicata Lugojului (Lugoscher Heimatblatt), cartea “Strazile Lugojului, de la A la Z” si o “Istorie a presei banatene”, fara deosebire de limba în care a fost scrisa. Acestor aparitii extraordinare (ca efort de documentare si conditii grafice de tipar) li s-a adaugat recent Monografia satului Ebendorf din Banat, o lucrare de 655 de pagini, care contine marturii, documente si statistici edificatore destre satul Stiuca de odiniora.
    Deja la sf̨rsitul lui noiembrie 1786, la Ebendorf erau costruite 126 de case, la care s-au adaugat alte 65 ̨n anul urmator Рacestea constituind nucleul satului. Primii colonisti (742 la numar) proveneau din toate colturile Europei (Germania, Franta, Luxemburg, Ungaria, Croatia, Slovacia, Slovenia, Italia, Polonia etc), dar si din Banat sau Transilvania, av̢nd trei religii: romano-catolica, reformata si evangelica.
    Fiecare familie este amintita cu date complete Рcomponenta, data nasterii, ocupatii etc. ̨ntr-o statistica din timpul Rom̢niei Mari (1938). Nici perioadele ̨ntunecate ale istoriei nu sunt ocolite, fiind reproduse listale cu cei 129 de tineri care au servit ̨n armata germana ̨n al doilea Razboi Mondial, listale celor cazuti sub arme si a deportatilor ̨n lagarele din URSS (ianuarie 1945).
    Un document deosebit este tabelul cu locuitorii germani placati din Ebendorf (Stiuca) dupa 1945, cu specificarea anului plecarii si destinatia. Printre familiile ajunse la Lugoj amintim cîteva nume relevante pentru cititorii nostri: Antretter, Dengler, Wagner, Sutschek, Megerle, Halas, Müller, Reiter, Küchel, Morwick, Zwick si multi altii.
    Fenomenul plecarii etnicilor germani este bine redat. Daca în anul scolar 1962/63 erau 165 de copii la scoala germana, în 1976/77 acesta a coborît, pentru prima data sub 10 (9 elevi).
    Biserica, sarbatorile, portul popular, fanfara satului, arhitectura sunt capitole tratate pe larg. Esista statistici de toate felurile Рde la consemnarea celeor mai batr̨ni oameni a satului si p̨na la ilustrarea declinului numarului de meseriasi (126 ̨n 1938, sub 50 ̨n 1950).
    Monografia satului Ebendorf din Banat este mai mult decît o lucrare stiintifica aparuta într-o editie, fara exagerare, de lux. Ea este un capitol din istoria Banatului si a României   pentru care colectivul de redactie (prof. Heinrich Lay, ing. Philipp Müller si Johann Zwick)² merita toate felicitarile.
    De remarcat ca aceasta este a doua carte dedicata satului Stiuca, care a vazut lumina tiparului în Germania, dupa cea a profesorului Anton Peter Petri³, fost director al clubului Pionierilor din Lugoj, din 1987.

    CRISTIAN GHINEA
    Nota webmaster:
    ² autorul articolului reduce colectivul de redactie la cei trei autori ai prologului.
    ³ director al Clubului Pionierilor din Lugoj a fost prof. Anton Petri si nu Dr. Anton Peter Petri.